Verbul „ a înţelege” este supraevaluat

Cred că suntem în căutarea simţirii...şi mai cred că suntem în căutarea unui sentiment. Nu căutăm un om, un anumit om, un ceva, un anumit ceva. Noi am pierdut simţirea şi sentimentul simţit, trăit ori nu. Cazurile diferă. Debusolarea, depresia, descurajarea sunt doar efectele neputinţei de regăsire. Ridicolul, penibilul în care ne găsim de cele mai multe ori sunt doar modalităţile prin care suntem aleşi să ne exprimăm. În afară. De parcă afară are vreun sens sau vreun rost. Noi căutăm. Nu ştim unde sau în ce. Sau...ştim ce, dar negăm ca să nu suferim pentru că nu găsim. Şi ştiţi ce? Am o vagă impresie că ce a fost pierdut e bun pierdut. Şi mai am o vagă impresie. Că dacă am pierdut, am meritat să pierdem...Singura cale ar fi să ne ducem înfrângerea frumoşi, adică cu demnitate. Iată adevărata provocare...