Declaraţie de iubire

Ce mult…ce drum lung am străbătut ca să te regăsesc…Iar acum stau împietrită în faţa ta, neştiind ce să fac ori ce să spun. Mă trezesc resemnată în faţa neputinţei de a te încăpea în mine. Am iubit o himeră. Cel mai grav e că nici nu te-am cunoscut vreodată aşa cum eşti, aşa cum ai fost. Am cunoscut doar haina cu care te-am sufocat. Iar tu, când nu te-ai mai recunoscut, ai fugit. Fugit de mine, fugit de noi…regăsindu-te pe tine. Iar acum, acum nu ştiu cum să-ţi spun ori să-ţi arăt toate astea. Nici nu ştiu de ce aş mai face-o. Încep să uit. Încep să te uit. Dar nici surogate de tu nu-mi trebuie. Şi-atunci mă tac în vocea ta, unde e liniştea tihnită a iubirii pure.