Poveste

Două femei : una mai în vârstă cu chipul senin, cu privirea luminoasă şi deschisă, fără nicio umbră de întuneric; cealaltă, tânără, frumoasă, dar de o frumuseţe rece şi distantă, cu privirea amorţită de aşteptare. Cea din urmă: iertaţi-mă, stau şi mă uit la dv de ceva vreme şi nu pot inţelege… cum să invăţ lumina din ochii dv? Prima: fiecare cuvânt rostit, fiecare gând gândit si fiecare sentiment trăit sunt percepţii şi reflecţii ale frumuseţii ..respingerea naturală a urâtului e un exerciţiu de voinţă care se perfecţionează toată viaţa; pentru început, este suficient să te saturi de întinarea care te minte… atunci o să începi să zâmbeşti pur şi simplu; în scurt timp, fiecare zâmbet de fiecare zi se va aşterne pe chipul tău, puţin câte puţin, sub forma unei licăriri care va ajunge în final strălucirea pe care o merită ochii tăi.