Je ne sais plus comment prier

Te regăsesc acolo unde eu nu mă mai regăsesc. Te regăsesc în tot ce înseamnă lumină. Te regăsesc în fiecare privire care ştie să zâmbească. Te regăsesc în fiecare picătură de rouă. Te regăsesc în glasul care ştie să supună fără să rănească. Te regăsesc în fiecare gest de bunătate. Te regăsesc acolo unde am învăţat că ura înseamnă ură de sine. Te regăsesc în mângâierea care alină. Te regăsesc în priviri care nu au uitat cuvântul. Te regăsesc în fiecare cuvânt mare pe care-l folosim şi căruia i-am uitat înţelesul. Te regăsesc în partea vulnerabilă din mine care nu vrea şi nu poate să mintă. Te regăsesc pe drumul pe care nu am voie să-l rătăcesc. Te regăsesc acolo unde am uitat frica şi suferinţa. Te regăsesc în sunetul muzicii care mă curăţă şi mă vindecă. Te regăsesc acolo unde inconştienţa de a nu renunţa la iubire se îngemănează cu toate răsăriturile din lume. Te regăsesc în tot ceea ce-mi reaminteşte cu răbdare că nu am voie să te uit, pentru că atunci când se va întâmpla asta, orice prăpastie va fi şi ultima. Te regăsesc în mine atunci când mă deosebeam atât de mult de tine.. Toate acestea sunt dovada faptului că orice adevăr, atunci când este rostit, se transformă în minciună.