4 iunie 2011

„Câmpul electric”

Într-un loc izolat din Canada, unde majoritatea locuitorilor se compune din imigranţi japonezi, Yano îşi omoară soţia şi pe cei doi copii ai săi, după care se sinucide. Cea care reface firul evenimentelor, povesteşte şi arată natura relaţiilor dintre personaje, este Saito.
Aceasta trăieşte într-o casă ce pare demult părăsită, senzaţia fiind dată atât de tatăl paralizat al protagonistei, pe care îl îngrijeşte singură, de când era foarte tânără, precum şi de fratele său mai mic, Stum, mai tot timpul plecat şi stânjenit de situaţia familiei. Eiji este cel de-al doilea frate a lui Saito, care, deşi mort, este mai viu ca niciodată în memoria şi sufletul personajului principal. Sachi este un fel de imagine în miniatură a lui Saito, iar aceasta din urmă simte nevoia să o ajute şi să o protejeze, de cele mai multe ori, deşi observă abilităţile copilului de manipulator şi tendinţa spre dramatizare, care uneori se transformă în episoade isterice. Cele două devin, fără să dorească acest lucru, un fel de detectivi sceptici care vor să „soluţioneze cazul”, aceasta traducându-se de fapt, prin neputinţa de a crede şi de a accepta realitatea unei tragedii care s-a întâmplat sub ochii lor şi care, ar fi putut fi ocolită sau preîntâmpinată. Saito este, la rândul ei, imaginea fetei bătrâne care s-a sacrificat şi care nu a reuşit să scape de sentimentul de culpabilitate în urma morţii lui Eiji, pe care îl idolatrizează şi care o „însoţeşte” şi o „călăuzeşte” în tot ceea ce este, spune şi face. Ea cunoaşte secretele, regretele şi dramele tuturor personajelor, dar nimeni nu pare să o cunoască pe ea. Femeie puternică, sensibilă şi discretă, empatică, dar aparent, mereu rece şi distantă în faţa celorlalţi, Saito are capacitatea de a interioriza, de a analiza, şi prin acestea, de a oferi o perspectivă brutal şi dezarmant de realistă. Observatoare omniprezentă, ea pare să treacă neobservată, aşa cum, paradoxal, reuşeşte să existe intens tensionat în gândurile cititorului. Singurătatea demnă, intimitatea şi trăirea autentică – oricare ar fi natura ei-, îşi fac simţită prezenţa în fiecare frază a acestui roman cu accente de poveste cu detectivi, nuvelă psihologică şi elemente naturaliste, evidente în tulburările psihice ale personajelor.
Kerri Sakamoto, „Câmpul electric”, editura Nemira, Bucuresti, 2006

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu