intunericul noptii se tese voluptos in parul tau la fel de intuneric. o lumina aproape oarba, indepartata, dintr-un alt capat de lume se rasuceste stingherita si stinghera pe peretele-fereastra-perdea. raza ei generoasa ne acopera blanda si ne respira pe amandoi aruncandu-ne intr-un vesnic ne-timp. totul e suspendat- obiecte, lumina si intuneric; eu, tu, acum noi, poate inlantuiti asa cum stam pe podea, cu fruntile atingandu-se, cu mainile cautandu-se, prea tematori de puterea si intensitatea adevarului din priviri. intr-un contratimp indecis, nu renuntam. acelasi sunet continuu, neobosit, ne desmiarda sufletele, ne iroseste caldura, ne transfigureaza mintile. sunet, lumina, culoare- toate in intunericul parului tau. umar primitor. brat generos. nu ma mai privesti. dar ma cauti in asa fel incat sa ma gasesti. aici, acum, in momentul noptii acesteia, imi gasesc, in sfarsit, odihna. iubirea, ca fericirea, e inconsecventa si inconstanta. iubesc momentul asta pentru ca simt cu adevarat ca te iubesc. iar faptul ca din momentul asta ramane doar, poate, amintirea, e dovada faptului ca am iubit cu adevarat. franturile de iubire sunt iubire in starea ei netematoare, pura. orice altceva mi se pare o minciuna. de aici respingerea, uneori, repulsia. gandurile mele se nasc in mintea ta sau poate invers. ne inghite noaptea, aici in camera, acum a noastra, maine, a mea.inimile noastre dezgolite, caldura, emotia, apoi, linistea, nepasarea, sentimentul ca nimic si nimeni nu mai conteaza. ne iubim asa cum stam acum, unul langa altul, eu cu capul pe umarul tau. doar atat mai vad in intuneric, si mai simt pe strada intr-un alt intuneric, al altei nopti, mana ta facand-o pumn pe-a mea ca sa nu cada…ca sa nu cad. cand stau aici , in intunericul noptii care se tese voluptos..etc…etc…, in raza de lumina care ma consuma, regasesc intunericul din parul tau intunecat. si nu-mi mai trebuie nimic. te invoc scriind. obosesc. tu vii. pot sa dorm acum, cu gandul tau veghiind asupra mea.
29.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu