Henriette Yvonne Stahl, “ Voica”, BTT, Buc., 2010
p.71 : “Suntem mici, mici de tot, sub cerul plumburiu ce ne acoperă. Îmi pare atât de jos, atât de greu, încât cu sufletul înfricoşat ridic ochii spre el, văzând că nu cade pe noi, înăbuşindu-ne.
Miroase a pământ ud, e linişte, e bine.
Cu răbdare, ploaia cade mărunt.”
Fărâme autentice de simplitate sau aducerea aminte a ceea ce suntem:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu