KRAFFT EBING scurt metraj UNATC

"All of this is more about someone you know it will never come back...about that time spent waiting...and the people you wait in the waiting room..."

The Fighter - Trailer [HD]

filmul care ar merita oscarul anul acesta..iar christian bale e perfect..finally, he's showing his talent like in "The Machinist"...good old times:)

Death Note

Ce ai face dacă într-o zi… o zi obişnuită, în care cel mai probabil nimic neobişnuit nu te va scoate din veşnica şi plictisitoarea obişnuită, neobişnuitul mult visat se petrece? Nu despre orice eveniment pe care imaginaţia îl înzestrează cu atribute ireale şi exagerate din dorinţa de a „condimenta” obişnuitul… nu despre o asemenea falsă şi scuzabilă ratare este vorba, ci despre ceva cu adevărat notabil. Ceva care, ca orice eveniment notabil, se prezintă într-un banal aparent. Nu-ţi atrage atenţia, prima dată pentru că e ceva prea comun, iar la o privire mai atentă, pentru că nu poţi să-i concepi existenţa sau scopul pentru care a fost creat. Dacă acest scop este si unul profund uman si universal, credibilitatea scade considerabil. Obiectul este un simplu caiet, scopul este periculos, fascinant, atractiv.. Pe lângă instrucţiunile de folosire, numeroase, dar clare si precise, prima este suficientă pentru a îndreptaţi descrierea anterioară: orice persoană al cărei nume este notat in caiet având în tot acest timp imaginea acesteia in minte, va muri… Din acest moment, această afirmaţie funcţionează ca intriga unei poveşti cu infinite puncte culminante într-o desfăşurare a acţiunii ce se grăbeşte spre un deznodământ-explicaţie, moral şi corect. Dacă persoana care îl găseşte mai este şi un elev de liceu, macabru de inteligent, cu un dezvoltat spirit justiţiar şi cu autentice accente de grandomanie, suferind de un fel de complex de zeu, totul devine mai mult decât interesant. Ce ar face un astfel de om cu o asemenea putere? Ce ar face oricine cu o astfel de putere? Care ar fi reacţia omului obişnuit? Care ar fi reacţia autorităţilor? Pe scurt, care ar fi reacţia în faţa posibilităţii de a crea o lume perfectă în care răul este eradicat. În care Dumnezeu este drept şi corect şi bun dar intr-o manieră mult mai rapidă, pragmatică, implicată vizibil. Am dreptul să devin Dumnezeu dacă intenţiile mele sunt pacifiste, dar instrumentul pe care îl folosesc în acest sens este crima? Am dreptul să omor, să pedepsesc, să arunc cu piatra? Selecţie subiectivă, flatantă fără drept de apel… Răspunsul la toate aceste întrebări într- unul dintre putinele anime care m-au făcut să îmi doresc să văd şi altele… Death Note. Astept să văd filmul.Pentru că există şi filmul... din fericire. Cel puţin aşa sper...aşa cum omul din mine ar fi vrut ca sfârşitul să fie altul...Binele nu e tot timpul bun.

The Experiment

O îmbinare între ecranizarea romanului Portocala mecanica a lui Anthony Burgess şi Piticul lui Pär Lagerkvist, The Experiment (Experimentul-2010) este un film care şocheaza prin realismul violent al mesajului.
O imagine în oglindă a omenescului din fiecare dintre noi, o încercare de obiectivizare şi generalizare a laturii profund umane, subiective, ce răzbate în condiţii potrivnice, coercitive, o dorinţă ascunsă, dar intensă de a urla efectiv, adevărul.
Cunoaşterea în exterior şi conştientizarea sa devin necesităţi la fel de vitale ca nevoia de aer, apă, hrană…
Agresiv, dar nu de o agresivitate gratuită, filmul este de o complexitate incredibilă prin simplitatea cu care alege să prezinte frustrarea, complexul, răutatea, indiferenţa, neutralitatea, perversiunea, boala,- dar şi pacifismul, iubirea, grija pentru celălalt, corectitudinea, capacitatea de a te revolta împotriva lipsei ei,- într-un cuvant, omul.
Totul devine brusc lipsit de importanţă atunci când este vorba despre supravieţuire, atunci când toate măştile sunt forţate să pice şi minciunile, să se topească pe nesimţite, atunci când eşti constrâns să fii o piesă reală, cât se poate de autentică, într-un joc ireal, aparent ilogic şi fără reguli, care este viaţa.
Experimentul eşti tu însuţi în cadrul acestui joc, iar morala, concluzia la care ajungi este că nu există nimic mai imoral şi mai indecent ca morala, prejudecata şi falsa autocunoaştere.
Unul dintre filmele-lecţie care nu-şi doreşte să demonstreze nimic, care nu-şi doreşte să înveţe pe nimeni nimic. Toţi ştim adevărul. Evidenţa lui e dezarmantă. Aşa cum se întâmplă şi cu evidenţa profunzimii şi maturităţii relatării acestui film.

Inception

      "Inception" este un film despre vis şi realitate, despre discrepanţa extraordinară de mică dintre vis şi realitate... este un film despre percepţie. Este un film despre obsesiile noastre subconştiente şi despre altruismul lor mascat. Este un film despre slabiciunea si slabiciunile noastre. Este un film despre alegere, implicaţii si complicaţii ulterioare alegerii, este un film despre capacitate si forţa creativă vs. mii de incapacitaţi subiectivo-colective. Profunzimi filozofice, psihologice, simboliste- toate sunt realmente comunicate prin emoţie, raţiunea fiind doar un instrument, un canal de transmitere a emoţiei. Emoţia ajunge la noi prin orice cale posibil de imaginat - sunet, culoare, detalii, imagine. Percepţia ei este singura realitate cunoscută, acceptată şi asumată. Percepţia ei este singurul vis real ce ne leaga pe toţi şi ne aduce mai aproape de ceea ce suntem meniţi şi capabili sa construim, realitatea este visul care ţi se potriveşte, cel in care culpabilizarea, neputinţa şi angoasa dispar, iar dorinţele cele mai acute işi găsesc chemarea, răspunsul. Visul este realitatea pe care o suporţi pentru a supravieţui.