La o cafea

Îmi face o deosebită plăcere să mă întâlnesc, să-mi dau întâlnire „la o cafea”, cu buzele oamenilor...da, exact, cu buzele oamenilor. Să explic...mi se întâmplă, nu-mi dau seama dacă des, dacă rar, dar mi se întâmplă să mă găsesc în locuri „populate”, adică cu mulţi oameni- şi când folosesc un termen ca „populate”, vreau să spun, de fapt, prea mulţi pentru gustul meu. Desigur, de foarte multe ori , astfel de locuri îmi plac, mă încarcă cu energie pozitiva şi am sentimentul că ..etc, etc...Dar uneori, amorţesc, sau momentele amorţesc în astfel de locuri. Nu se mai aude muzica, dar oamenii continuă să se mişte. Toţi oamenii-cei mici din televizorul-gigant, cei mari dinăuntru, de lânga mine, cei de nedefinit , de afară care se văd pe geam printre aburi desfătaţi de fum. Nu se mai aud nici râsetele, nici ciocniturile sticleleor, nici cuvintele ţipate, nici cele şoptite. E o tăcere deplină în mintea mea. Eu nu mai aud nimic. Văd. Inţeleg. Sesizez. Dar nu mai aud nimic. Si văd din nou...perechi de buze mişcându-se...unele încet, dulce, aşa ca şi cum ar spune o poveste unui copil curios să vadă ce se mai întâmplă; altele important, autoritar ca şi cum ceea ce ar spune ar fi vital pentru a inţelege cele mai complexe, delicate aspecte ale vieţii aşa cum o ştim cu toţii; unele senzual, carismatic, ca şi cum ar dori să atragă dorinţa spre ele măcar pentru o seară; altele plin, dezvăluind dinţii, limba etc. etc.; unele vulgar, altele timid; unele indiferent, altele prea afectat, care prea doresc să (se) convingă de ceea ce rostesc. Îmi plac momentele astea „de cafea”, când sunete şi cuvinte se estompează, şi rămân doar buzele care se mişcă. Iubesc momentele astea, chiar dacă nu le iubesc, chiar dacă nu mă încarcă cu energie pozitivă, chiar dacă...dar le iubesc pentru că îmi permit să mă distanţez fără să fi plecat, pentru că îmi dăruiesc libertatea unei clipe de respiro absolut necesare pentru a vedea, a inţelege, a sesiza, a selecta...cele mai frumoase, autentice şi calde buze...iar aici , la selecţie e cel mai simplu...le dau la o parte pe toate cele care se mişcă în toate felurile enumerate mai sus, ca să le găsesc pe cele care se mişcă fără să rostească un singur cuvânt. Unele care să se potrivească, scuzaţi-mi cacofonia:), cu tăcerea...