12 iulie 2011

Jamie Woon - Shoulda

11 iulie 2011

Jamie Woon - Night Air (Official Video) HD

5 iulie 2011

Magnetic Man - Anthemic ft. P. Money

Lamb - Wise Enough live @ B'estfest 2011



nu e cea mai buna calitate, dar chiar nu mai conteaza:)) daca ai fost acolo, stii:)

Subiectiv ( Irelevanţă subiectivă)

Artiştii sunt oameni de o hipersensibilitate inacceptabilă şi impardonabilă pentru orice societate în orice perioadă, care, pentru a supravieţui, au creat o lume a lor, în care detaliul frumosului provoacă necontenit măreţia vulgară a urâtului. Iar cei care se hrănesc din arta lor sunt dovada acestei lumi, evident mai onestă şi mai vulnerabilă la exterior.
Aceştia, împreună, realizează viaţa, nu ideală şi idealizată, după cum s-ar crede, ci aşa cum este ea, autentică, dar care nu se vede decât uneori aşa cum este, deoarece toţi oamenii se nasc orbi şi doar câţiva reuşesc, pe parcurs, să transforme handicapul în avantaj. Unii scriu, alţii citesc…şi astfel rezistă. Sunt singurele cazuri în care rugăciunea capătă un sens, iar efectul ei se simte în existenţa vieţii-creaţie. Atât un artist, cât şi un consumator de artă cunosc şi înţeleg, sunt conştienţi de respectul şi de responsabilitatea valorizării creaţiei lor. Nu fug de ea, ci o înfruntă. N-o irosesc, ci o ascultă ca să ştie cum s-o crească. N-o umilesc, neacordându-i atenţie. N-o resping din comoditate, ci o îmbrăţişează de fiecare dată, în fiecare contrast ori asemănare. Cu ea nu se joacă, ci o iau în serios, aşa cum numai copiii îşi iau în serios jocul şi jucăriile ridicand, construind realităţi imperceptibile, dar singurele care contează. Nu-i arată lipsă de respect, nu-i calcă frunzele umede şi iubirea caldă în picioare, pentru că primul ştie că de aici îi vine inspiraţia, iar cel de-al doilea este veşnic recunoscător pentru aceasta din urmă. N-o urlă în exterior, ci în interior, unde intensitatea este inimaginabilă. Eu nu ştiu să văd şi să înţeleg viaţa decât prin aceste două perspective care, până la final devin una singură. Orice alt fel de existenţă mi se pare un fals călduţ pe care nu-l condamn, dar pe care nu-l înţeleg şi la care n-am ştiut niciodată să mă adaptez. Nu o să-mi pară rău decât atunci când, cine ştie prin ce blestem, voi orbi din nou, ca la început, când m-am născut şi căutam cu disperare armonia şi împăcarea luminii.