24 ianuarie 2011

Lauryn Hill - Ex-Factor


goldies:)

Tráiler de "Personal Effects"



"All of this is more about someone you know it will never come back...about that time spent waiting...and the people you wait in the waiting room..."

23 ianuarie 2011

Massive Attack - Live With Me

Tricky - Murder Weapon

22 ianuarie 2011

Peretele lui A.

Am desenat pe perete bucăţi de cer, ca atunci când nu eşti aici, lângă mine, să te pot vedea încă. Am lăsat pe acelaşi perete loc să mă desenezi şi tu pe mine atunci când te vei întoarce, să mă desenezi aşa cum mă vezi, aşa cum vrei, dacă te vei întoarce. Şi am numit partea aceasta de perete « Peretele lui A. » E o parte goală, albă, pură, nepătată ca gândul dintâi, şi va rămâne astfel până ce o vei umple cu petalele arse ale sufletului tău tulburat. Am desenat pe perete bucăţi de cer pentru ca atunci când uit, să reuşesc să-mi reamintesc. Poate o să-ti dau şi ţie o bucată din cerul tău ca să nu te uiţi pe tine. Sau poate o să-ţi arăt pretele, şi atunci când îl vei privi, te vei privi pe tine în oglindă. Vei sparge oglinda şi din cioburile de pe jos, te vei recrea şi mi te vei oferi în dar. Iar eu o să-ţi reamintesc ce n-ar fi trebuit să uiţi nicicând, ceva de care n-ar fi trebuit să te îndoieşti vreodată. O să-ţi reamintesc că cerul pe care îl cauţi cu atâta disperare şi deznădejde e aici, lângă tine, lângă mine, lângă noi.

Magnetic Man Feat. Ms Dynamite -- Fire In Session

Dialog monologat cu tine în mine

Întreabă- mă cine sunt.
Sunt o aripă frântă care se mai zabate încă între aici şi acolo.
Întreabă- mă ce văd.
O vânătaie pe umărul stâng.
Întreabă- mă cum m-am ales cu ea.
Când ţi-am zis că te iubesc şi tu mi-ai zis nu, ceva de sus, din cer, mi-a săgetat umărul stâng. De aceea stă mai sus ca celălat. Un blestem care să-ţi dea dreptate şi să spună că m-am trezit din vis.
Întreabă- mă unde sunt.
În braţele tale.
Întreabă-mă ce fac.
Dorm.
Întreabă-mă cum dorm.
În liniştea pe care mi-o redă iar şi iar îmbrăţişarea ta.
Întreabă- mă ce visez.
Să nu mă trezesc.

Întreabă- mă ce simt.
Că n-o să mă trezesc niciodată.

20 ianuarie 2011

Tab Two - Let It Flow

Charles Bukowski

Onest, agresiv, îndrăzneţ, sensibil, instinctual- Charles Bukowski ( „Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri”, ed. Rao, Buc. , 2008): „Este foarte important să nu încerci nimic[...] Aştepţi, şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic.”

„Convorbiri cu Octavian Paler”

„ La noi, în loc să moară, Hamlet s-ar fi dus cu amicii la o bere ca să uite de dilemele lui”
„...există un gen de disperare care te goleşte de teamă”
„ Singura dificultate e una elementară. Cum să vă explic ce nu-mi pot explica nici mie?”
Să pierzi „ puterea de a te minţi...”
„...nu pot da vina pe alţii pentru ce nu am reuşit”
„ Problemele pe care mi le pun eu sunt de altă natură. Mă îngrozesc ura, răutatea, plăcerea de a ridica stâlpi ai infamiei şi de a azvârli cu pietre”. ( Daniel Cristea-Enache, „Convorbiri cu Octavian Paler”, ed. Corint, Buc , 2007)

The Pharcyde-"Passin Me By" with (Lyrics)

„Spaima de literatură”

„… a te destăinui deasupra paginii albe care se încăpăţânează să rămână albă, a regreta că nu ai cui să-ţi oferi sufletul în schimbul unui cuvânt scris…”
„...linia obişnuinţei noastre maladive de a aştepta totul de la alţii”
„ Răspunsul meu este că ne lipseşte respectul faţă de noi înşine, faţă de propriile noastre valori şi, avem în plus, blestemul de a ne devora unii pe alţii.” ( Ana Blandiana- „Spaima de literatură”, ed. Humanitas, Buc., 2010)

Lamb Sugar 5

No comment

Mă gândesc din ce în ce mai mult la timpul meu. Asta înseamnă că citesc, citesc cu adevărat, din moment ce fiecare carte mă aduce în faţa problemei presante a timpului meu, a cititului meu, a timpului cu mine. Mi-a trecut prin minte cuvântul „dedublare”. Oare ca să am parte de timpul meu, atât cât este el, mereu prea puţin, dar mereu plin şi satisfăcător- oare ca să am parte de timpul meu, ideea de mă construi în exterior trebuie să devină o realitate? Compromisul dedublării e doar o portiţă spre libertatea pe care mi-o oferă timpul meu? Şi atunci, nu se merită? Cred că da. Cred că da, dar şi pentru că acum nu văd altă soluţie. N-am vrut în nimic mai mult. Timpul meu este eternul infinit mai mult de dorit- chemat şi rechemat.

Traieşti în trecut

Nu am înţeles niciodată reacţia de ruşinare, de umilinţă a oamenilor în faţa unor lucruri dintre cele mai simple şi mai naturale. Faptul că ele reprezintă adevăruri de nezdruncinat, poate reprezenta o explicaţie, având în vedere dificultatea incredebilă de a le accepta.
Totuşi, nu înţeleg de ce acestor adevăruri li se atribuie, de cele mai multe ori, o conotaţie negativă. De ce trebuie să fie „ de rău?” De ce o propoziţie ca „Trăieşti în trecut”, face pe cel care a rostit-o să se umfle în pene, mândru de o descoperire, în fond, banală, iar pe cel căruia îi este adresată, să se simtă, cum ziceam la început, stânjenit? Ambele atitudini sunt ridicole, dar doar ultima este scuzabilă. Prima ascunde în sine un reproş, şi mai grav de atât, o prejudecată. Cea de-a doua face ca spiritul meu de dreptate să se revolte. Adevărul unei propoziţii ca „ Trăieşti în trecut” e cât se poate de firesc. Trecutul înseamnă amintire. Ce am fi fără amintiri? Câţi oameni nu au amintiri? Toţi trăim în trecut, altfel n-ar mai exista acum şi aici, şi am fi incapabili să proiectăm, să ne imaginăm viitorul.
Aşa că, aş vrea sau mă aştept ca în faţa unui asemenea adevăr limpede şi onest, atitudinea să fie alta, răspunsul să fie altul, la fel de clar şi de onest: "Da, trăiesc în trecut", simplu şi asumat, demn.În felul acesta, mă gândesc şi că interlocutorul va fi cel puţin dezarmat şi cel mult, ar începe să-şi pună întrebări cu privire la propriul raport cu adevărul.

15 ianuarie 2011

Fiona Apple - Criminal



well..well..well...:))

Daughter Darling - Broken Bridge



n-am ce zice..:)sweet shadows..alta la fel de tare de la daughter darling

Logistics - Inside my soul

Big Brotherz - Awakening (Original Mix) 2010



wow...

Lenzman & Switch - Ice Cold Soul


replica d'n'b la gramatik-lonely and cold...some good calssic d'n'b..so soothing:)

The Fighter - Trailer [HD]



filmul care ar merita oscarul anul acesta..iar christian bale e perfect..finally, he's showing his talent like in "The Machinist"...good old times:)

11 ianuarie 2011

Paramore: The Only Exception [OFFICIAL VIDEO]



no comment:)says it all

The Future Sound of London — Papua New Guinea



asta e...

Archive - Again



pentru emo-ul din tine!

marillion no one can



gay...i know:))

Muzica

[...] Muzica nu vorbeşte atunci când nu e necesar, iar când e, ştie exact ce să spună şi cum: simplu, sincer şi violent. Muzica e impact. Muzica e ultimă. Muzica vrea să te cunoască atunci când tu, într-o mare de necunoscuţi, trăieşti disperarea de a nu muri până ce nu vei fi cunoscut.

Verbul „ a înţelege” este supraevaluat

Cred că suntem în căutarea simţirii...şi mai cred că suntem în căutarea unui sentiment. Nu căutăm un om, un anumit om, un ceva, un anumit ceva. Noi am pierdut simţirea şi sentimentul simţit, trăit ori nu. Cazurile diferă. Debusolarea, depresia, descurajarea sunt doar efectele neputinţei de regăsire. Ridicolul, penibilul în care ne găsim de cele mai multe ori sunt doar modalităţile prin care suntem aleşi să ne exprimăm. În afară. De parcă afară are vreun sens sau vreun rost. Noi căutăm. Nu ştim unde sau în ce. Sau...ştim ce, dar negăm ca să nu suferim pentru că nu găsim. Şi ştiţi ce? Am o vagă impresie că ce a fost pierdut e bun pierdut. Şi mai am o vagă impresie. Că dacă am pierdut, am meritat să pierdem...Singura cale ar fi să ne ducem înfrângerea frumoşi, adică cu demnitate. Iată adevărata provocare...

Neputinţă

[ …] Fără dovezi, pare că totul încetează să mai existe. Porţile lumii se închid iremediabil. Singura lume care există : cea pe care o văd toţi. Celelalte porţi se deschid rar spre o lume care nu este pentru cei mulţi…O lume care pierde teren…[…]

Paradox

Majoritatea lucrurilor, majoritatea acţiunilor cărora le dau curs, sfârşesc în acelaşi fel : devin ridicole. Dintotdeauna am avut simţul ridicolului, cred. Mi-e ruşine să sau dacă nu ştiu. Mi-e ruşine să dau, mi-e ruşine să vorbesc, mi-e ruşine să acţionez. Teama de ridicol, paradoxal, nu mă vindecă. Din contră, eu nu învăţ din greşeli, fiindcă uit că am greşit, sau, şi mai rău, nu încetez să sper.

2 ianuarie 2011

Cafe Americaine - L'amour (Loungematic Mix)

Lista

- când un om îl loveşte pe altul;
- când nu pot face nimic;
- când nu iubesc;
- când uit;
- când nu pot să spun ceea ce vreau să spun ;
- când sunt urâtă cu cei care sunt frumoşi cu mine;
- când oamenii scuipă pe jos;
- când plâng copiii;
- când nu e soare;
- când merg să mă plimb cu balonul şi urc atât de mult că nu mai ţin minte cum să cobor;
- când nu mai ştim să respirăm ;
- când nu sunt atentă ;
- când ne grăbim ;
- când ne jucăm de-a oamenii mari importanţi ;
- când nu e apă ;
- când nu ascult pentru că nu ştii să mă faci să te ascult ;
- când reproşez imposibilul …

…mă simt vinovată. Tu ? tu..nimic ; probabil că o să completezi lista.

Unde eşti?

Unde e somnul care mă amorţeşte?
Unde e privirea care mă veghează?
Unde e mâna care mă linişteşte?
Unde e cuvântul care ştie fără să vorbească?
Unde eşti?

DJ Shadow - This Time

Goldfrapp U.K. Girls (Physical)

Jucăria mea cea nouă

Sunt sau devin dependentă de cuvinte noi pe care le descopăr şi care mă atrag. O dată descoperite, le folosesc până la epuizare. Sunt ca un copil cu o jucărie nouă pe care şi-a dorit-o dintotdeauna şi pe care o are, în sfârşit. Mă joc cu el până mă plictisesc. Apoi trec la altul. Diferenţa dintre mine şi copil totuşi, constă în aceea că, după un timp, irelevant cât, eu mă întorc la cuvântul meu folosit cândva până la epuizare. Mă apucă aşa un dor de el şi-l găsesc din nou, redescoperindu-l, mai frumos şi mai plin de sens ca oricând. Îl redescopăr. E jucăria mea nouă cea veche…

Revelaţie

M-am grăbit să notez aici o întâmplare propaspătă, din dimineaţa aceasta. Merg pe strada aproape goală. Cerul e întunecat. Atmosfera proaspătă şi melancolică. În faţa mea- o doamnă cu un copil de şcoală primară.
« …o să mai vezi ce-au făcut zmeii din poveşti, şi apoi o să înveţi şi tu să povesteşti, o să ştii şi tu să povesteşti… »
Copilul- îmbufnat, absent, cu capul în jos :
« Tot mai bine e la pensie… »
Femeia- senină, gânditoare, cu capul sus :
« Mai ai până la 65 de ani…o viaţă de om. »
Am trecut în faţa lor. Le auzeam paşii, le simţeam prezenţele. Am avut impulsul să-i rog să mă lase să merg alături de ei, curioasă să mai ascult… Dar n-am făcut-o. M-am îndepărtat zâmbind. Poate că spuseseră tot. Poate că mai aveau şi au lăsat-o pe altă dată, o dată viitoare. Poate că au continuat « fără mine ». Poate că regret. Şi m-am îndepărtat privind la cerul întunecat şi rugându-mă, sperând că totul o să fie bine.
Şi acum, când scriu, mai realizez ceva. Eu am încă norocul să trăiesc « la pensie », să fiu la pensie, chiar dacă merg dimineaţa la serviciu. Mă gândesc că am timp. Pentru asta sunt recunoscătoare. Şi parcă simt şi un fel de datorie ori responsabilitate să nu las ca lucrurile să se schimbe. Poate că nu vreau « să mă fac mare » ; cu siguranţă e mai bine « la pensie »…ca să mai am timp să povestesc despre ce-au mai făcut zmeii din poveşti.